„Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” (Exodul 33:18)

    Riero, regele Siracuzei, care a domnit cu 500 de ani înainte de Hristos, l-a întrebat odată pe înțeleptul Simonides:

-„Simonides, înțelepciunea ta m-a uimit! Încordează-ți acum mintea și spune-mi: Cine este Dumnezeu?”

Simonides a cerut răgaz de gândire două zile, apoi a mai cerut patru, apoi opt, apoi șaisprăzece, etc, ...

-„Oare vrei să amâni la infinit?” i-a zis într-o zi regele Riero.

-„Da, stăpâne”, a răspuns înțeleptul, „căci cu cât cuget mai mult la întrebarea ta, cu atât găsesc mai greu răspunsul! Este întocmai ca și cu un munte: cu cât te apropii mai mult de el, cu atât este mai mare și mai greu de cuprins. Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea omenească!”

   Cu privire la cunoașterea lui Dumnezeu se întâlnesc între oameni trei tendințe;

-unii care nu sunt interesați,

-alții, aflați la polul opus, care doresc să afle tainele cele mai mari,

-și deasemeni, cei care rămân la ce le-a fost descoperit.

A) Există o categorie de oameni, astăzi din ce în ce mai mare, pentru care subiectul Dumnezeu nu există. Prea Bunul Dumnezeu le dă viață, îngrijeste zilnic de ei, Sa răsticnit pe Cruce pentru iertarea lor, dar pentru ei El nu există. Când încerci să aduci vorba despre El sunt încurcați și stingheri, pentru că au fost crescuți fără să li se vorbească despre Binefăcătorul lor, trăiesc înconjurați de o lume înstrăinată de Dumnezeu. Toți aceștia ratează cea mai mare binecuvântare a vieții.

Ludwig van Beethoven, marele geniu al muzicii, a zis: „Nimic nu este mai sublim, decât să te apropii de Dumnezeu mai mult decât de ceilalți oameni, iar de aici să răspândești între oameni razele dumnezeirii”.

Una din dramele majore ale generațiilor noastre este dată de faptul că în timp ajungem să-i cunoaștem prea mult pe unii oameni și căile lor, și prea puțin pe Dumnezeu și calea Lui.

B) Există și o categorie de oameni care vor să pătrundă în intimitatea divină pentru a vedea și cunoaște ce nu se poate conoaște. Moise a fost un astfel de om. Relația specială pe care a avut-o cu Domnul l-a determinat să ceară mai mult. Și ce i s-a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea... Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu puate omul să Mă vadă și să trăiască!” (Exodul 33:18-20)

Fericitul Augustin, marele cărturar creștin, povestea că a vrut să scrie o carte intitulată: „Cine este Dumnezeu?” Dar tot cugetând cum să înceapă și cum să lămurească mai bine „Cine este Dumnezeu”, a obosit. Așa obosit cum era, plimbându-se pe malul mării, a văzut un copil care săpase o gropiță și căra cu găleata apă din mare în ea.

-„Ce faci aici copile?” îl întrebă Augustin.

-„Car toată apa din mare în gropița mea!” a răspuns băiatul.

Și Augustin, surâzând de naivitatea băiatului care credea că groapa lui poate cuprinde toată apa mării, a mers mai departe frământat de chestiunea sa. Dar în curând și-a zis:

-„Nu sunt și eu întocmai ca acest copil, pentru că vreau să cuprind cu mintea mea mărginită pe nemărginitul Dumnezeu?”

   -Moise, poți să vezi și să cunoști ceva despre Dumnezeu, în măsura în care îți este dat, dar niciodată totul.

   C) La curiozitatea și nevoia noastră de Dumnezeu acesta a răspuns trimițându-L în lume pe Fiul Său, Domnul Isus, Dumnezeu din Dumnezeu. Scriptura spune despre Isus: „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui... ” (Evrei 1:3) Tot auzindu-L pe Domnul Isus mereu vorbind despre Dumnezeu, pe care-L numea „Tatăl Meu”, Filip i-a zis: „arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns.” Răspunsul lui Isus este memorabil: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl... ” (Ioan 14:8-9)

În cartea „Calea spre cer” Timotei Pop povestește:

„Martin Luther căuta să-L cunoască pe Dumnezeu și ar fi dorit să pătrundă în sfaturile tainice ale lui Dumnezeu ca să descopere misterele Sale, să vadă ceea ce nu se poate vedea și să priceapă ceea ce nu se poate pricepe. Dar Staupitz l-a oprit, spunându-i să nu îndrăznească să-L iscodească pe Dumnezeul cel ascuns, ci să se mulțumească cu ceea ce ne-a făcut El cunoscut în Isus Cristos. Dumnezeu a zis: „Prin El veți descoperi ce sunt Eu și ce vreu eu! ... Și în nici o altă parte, nici în cer nici pe pământ, nu-L veți descoperi pe Dumnezeu decât prin El, prin Cristos”.

Isus din Nazaret este Dumnezeu întrupat în lume, în istorie. Oricine are curiozitatea și nevoia de a-L cunoaște pe Dumnezeul nevăzut este chemat să privească la Hristosul Său. Dincolo și în afara Lui nu este nimic veritabil.

Și, „nu doar că nu Îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin Isus Hristos; nici nu ne putem cunoaște pe noi înșine decât prin El”. (Blaise Pascal)

Evanghelistul inspirat spune: „Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. (Ioan 1:17-18)

Isus este răspunsul! Prin urmare, să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul Isus, să dezvoltăm o relație cu Fiul lui Dumnezeu prin credință. Numai așa curiozitatea și setea noastră de Dumnezue vor fi satisfăcute.

„Căci în El (Isus) locuiște trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri.” (Col. 2:9-10)